La sfarsitul secolului al XIV-lea, turcii au ajuns cu cuceririle la Dunare, amenintand Tarile Romane si chiar intreaga Europa. Puterile europene au reactionat, declansand cruciadele tarzii. Au fost atrase in aceasta actiune in principal regatele Ungariei si Poloniei, care urmareau obiective proprii in sud-estul Europei.

Primul domn care a dus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batran (1386-1418).Bun organizator, el a consolidat si desavarsit organizarea institutionala a statului,preocupandu-se de sporirea avutiei tarii si de intarirea capacitatii de aparare. In politica externa a manifestat abilitate politica si diplomatica. La inceputul domniei el a incheiat o alianta cu Polonia, pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei. Cand turcii au ajuns la Dunare, Mircea cel Batran si-a reorientat politica externa. El s-a aliat cu Moldova lui Petru I Musat si cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, alianta indreptata impotriva turcilor. Lupta antiotomana se declanseaza odata cu anul 1389 atunci cand domnul Tarii Romanesti ii acorda sprijin militar cneazului Lazar al Serbiei in lupta de la Kosovo. Preluarea Dobrogei si sprijinirea tarului de la Vidin a atras interventia militara a turcilor. Sultanul Baiazid I a condus personal o mare armata impotriva domnului muntean dar a fost infrant in lupta de la Rovine (16-17 mai 1395).

Desi victorios Mircea isi pierde temporar tronul si este nevoit sa ceara sprijin regelui Ungariei, cu care incheie un nou tratat, la 7 martie 1395, la Brasov.